Bunul gust lipseste cu desavarsire
- cumparam haine de plastic la numai 38 000 lei vechi;
- mancam seminte - nu asta e problema ci felul in care le mancam de parca am avea rahat pe unghii si vrem sa il curatam scuipandu-l pe strada;
- combinam culori aiurea. peste tot!;
- nu ne pieptanam decat la ocazii, ca pana jos la paine nu ne vede nimeni;
- nu conteaza cu ce ne imbracam, noi sa fim sanatosi si sa ne tina de frig;
- mirosim a bautura;
- mancam mici si ceafa de porc cu cartofi prajiti si salata pe post de festin, mai ales la restaurant, in concediu;
- scuipam cu flegma trasa din glezna;
- ne vopsim parul cu decolorant de la alimentara care vinde si parizer, si ciorapi;
- vorbim tare in mijloacele de transport in comun, cel mai bine cand un taran sta pe un scaun in spate, iar celalalt la usa din mijloc (for example);
- ascultam muzica noastra...dar sa o auda toti, inclusiv toti vecinii;
- mancam pe oriunde, dormim pe oriunde, stam pe oriunde;
- ne punem sostete albe la costum negru.....flausate!;
- sosetele in sandale sunt un deliciu al verii;
- unghiile cu oja sarita nu mai mira pe nimeni;
- mirosul de transpiratie e prezent chiar si dincolo de autobuz;
Recunoasteti tipul asta de oameni? Sigur ca da! Ba mai mult, sunt absolut convins ca puteti completa aceasta lista cu mai multe exemple de acest gen, poate chiar mai reprezentative decat cele alese de mine. Pana la urma, de ce ne e frica sa traim frumos, de armonia in culori si ganduri. De ordine in minte si lucruri, de calitate? Unde e respectul de sine? Pentru ca pana la urma aici este cheia.
Ne e frica de calitatea vietii si traim doar pentru a avea de ce sa murim. Am devenit prea umili si nu mai avem curajul sa traim dupa cum meritam si dupa cum ne dorim. Da, si nimeni nu face nimic. Ne lasam unii pe altii sa ne bagam in aceasta mizerie a prostului gust.
*textul este un fragment din articolul de luna aceasta din Revista OK.






