“…inima ta, gaviota strapunsa adanc in al tau piept, niciodata nu m-a vrut, macar pentru 3 secunde bratele noastre sa se inclesteze si sa formeze un ritual al iubirii”.
Trecusera 2 ceasuri dupa miezul noptii si Adina compunea romante, desi era foarte obosita. Isi bea ultima inghititura de ceai, care se racise intre timp si isi aseaza cu delicatete pe capul patului caietul cu poezii. Numele lui era scris in jocuri de culori pe prima pagina, ea scria numai pentru el, il iubea in tacere, se amagea cu gandul ca il va strange la pieptul sau voluptos macar pentru 3 secunde. Stinge veioza si isi asterne capul scufunzandu-se intr-un somn adanc. In dimineata urmatoare, Adina s-a trezit mai devreme ca de obicei, a baut o cafea, a imbracat jeansii pe care ii tot purta de atata vreme si s-a incaltat cu cizmele daruite de mama sa cu o saptamana inainte de a muri de cancer. Fata mostenise aceasta boala goaznica, avea cancer la sanul stang. Doctorii nu mai afisau nicio putere asupra bolii, era prea tarziu…in plus pozitia materiala a fetei era modesta. Adina era orfana, nu avea pe nimeni aproape, doar dragostea infinita pentru Costel o consola si baraca in care vindea ziare si reviste.Ea era frumoasa, insa neingrijita, cu parul ravasit, prostuta,cu ochii mari si tristi, cu obrajii palizi. Ii lipsea zambetul de pe buze si veselia din obraji. Avea prea multe necazuri.Pe Costel il cunoscuse in liceu,de 3 ani ii curgea prin vene sentimentul acesta frumos, dar neimpartasit. Era un baiat inalt, atlet cu unele trasaturi de fata, cu buze pline si sprancene trase…Timpul trecea pe nesimtzite si toamna isi punea amprenta din ce in ce mai mult. Amurgul se lasa incet….Adina era foarte agitata si nu avea stare…simtea ca i se apropie ceasul..astazi din nefericire s-a pus sechestru pe baraca de ziare iar fata ramase fara slujba. Maine trebuia sa plateasca chiria pe cocioaba in care locuia…insa doar 3 lei ii mai umpleau buzunarele. Avea mare nevoie de bani..si se gand sa-i ceara lui Costel. In viata ei nu-i ceruse nimic…Asa k iese afara infasurata intr-o patura petecita, cu cizmele facute cadou de mama sa, carora aproape ca le-au cedat un toc. Ajunge la Costel la bloc si suna la interfon. El prefera sa coboare jos si nu o invita pe aceasta inauntru. Adevarul e ca tanarul o compatimea pe fata dar in acelasi timp ii provoca sila. Fata isi ia inima in dinti si ii cere 30 de lei pentru chirie…dar el se arata de neajutor in fatza sa. Ea ii spune ceva care il deranjeaza foarte tare si astfel ajung sa se certe. Din greseala Adina ii marturiseste tot ceea ce simte pentru el, insa el se arata nepasator. Urmeaza un moment de tacere si liniste: -Stiam ca nu te intereseaza de aceea ti-am ascuns asta timp de 3 ani.Tu esti un barbat aratos, curat, ai multi prieteni, ai o familie…dar esti plin de vanitate…eu c am? Nu am nimic….am doar un suflet care a indraznit sa te iubeasca… Vorbele ei nu-l imblanzeau pe Costel…care o ocaraste pe sarmana fata.
-Tu ma iubesti?Nu este necesar, pe mine are cine sa ma iubeasca, dar ma intreb asa in sinea mea, spune el cu ironie si repulsie, pe tine oare te iubeste careva? Erai paiatza clasei, toti te batjocoream si tu erai atat de naiva si proasta, uite-te la tine…esti imbracata cu blugii din liceu…
Fata pufneste in lacrimi seci care se amesteca cu lacrimile cerului. Incepuse furtuna de toamna…copacii suspinau,aleele strazii tremurau de frig, vantul suiera prin parul ravasit al Adinei, care ii spune ragusit lui Costel:
-Iubitule te implor da-mi voie sa te imbratzisez!
-Nu pot, trebuie sa plec…incepe furtuna, adio Adina ramai cu bine! Face catziva pasi insa tanara il striga cu o voce ragusita: -Costel!!! Nu pleca. Costel se opreste pt o fractiune de secunda. Fata alerga tremurator sa-l prinda de spate cu o pofta nebuna ucigatoare, si se arunca la el in bratze…Te iubesc Costel!!! Acestea au fost ultimele cuvinte rostite de ea…corpul ei se prabuseste pe trotuarul inghetzat de atata tristete, deja simtea furnicaturile namolului rece si intunericul in care va sedea pe vecie. Din buzunarul blugilor ii cade caietul cu poezii…
“inima ta gaviota strapunsa adanc in al tau piept niciodata nu m-a vrut, macar pt 3 secunde bratzele noastre sa se inclesteze si sa formeze un ritual al iubirii” END :(( :((
Autor : Cosmina Rosca
